Marea farsă a sfârşitului lumii

Urmaşii nedemni ai lui Noe

Conform Cărţii de căpătâi – Biblia, singurul care nu a dat greş în profeţia sa asupra finalului apocaliptic al lumii a fost Noe. După el, sute de pseudo-profeţi s-au aventurat în a anunţa, de fiecare dată greşit, data când lumea va înceta să mai existe.

Sfântul Ioan Evanghelistul, înainte de a părăsi această lume, a scris Apocalipsa, ultima carte din Noul testament, unde înfăţişează felul în care va dispărea omenirea. Data exactă însă nu a fost specificată, de aceea primii creştini au început să facă fel de fel de supoziţii în legătură cu a doua venire a lui Hristos. Se poate spune că aşa a început „afacerea” sfârşitului lumii. Neţinând cont de spusele apostolului Marcu „Cât despre ziua aceea sau ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii care sunt în cer, nici Fiul, ci numai Tatăl”, oamenii au pornit a se întrece în presupoziţii.

Trambitele Apocalipsei

În perioada creştinismului timpuriu, în secolul II, Montanus, a fost unul dintre primii care a încercat să ghicească data Apocalipsei. El a pretins că revelaţiile sale vin direct de la Duhul Sfânt şi a profetizat că sfârşitul lumii este aproape şi că Hristos se va coborî din ceruri în anul 156. Însă nimic din ceea ce a fost prezis, nu s-a adeverit, Montanus a fost declarat eretic şi condamnat la moarte.

Au mai trecut 500 de ani şi o nouă Apocalipsă a fost anunţată. Anul 666. Anul fiarei. Un an ideal pentru Apocalipsă. Doar că nici atunci nu s-a întâmplat nimic. Aşa că oamenii au decis să aştepte până în 999.