Antarctida – ţinutul alb al misterului veşnic

Antarctida. Ultimul ţinut descoperit şi explorat de pe glob, cel mai misterios continent chiar şi astăzi, în secolul XXI. Vânturile cumplite şi gerurile nemiloase, de până la -80° C apără cu străşnicie un secret ce pare a fi adânc încastrat în blocurile imense ale gheţarilor veşnic albi. Hărţi misterioase, lumi din interiorul pământului, descoperiri enigmatice, lacuri cu ape calde îngropate sub sute de metri de gheaţă toate par a pleda pentru ipoteza că Antarctida este mai mult decât un simplu deşert alb, locuit doar de pinguini.

Aisberg in Antarctida

Tărâmul îngheţat al atlanţilor

Se spune că, în urmă cu mii de ani, pe vremea când ţinutul nu era nici pe departe atât de neprimitor, aici au locuit atlanţii. Atlantida, insula legendară locuită de o civilizaţie avansată, scufundată şi acoperită ieri de ape este astăzi continentul protejat de gheţari. Această idee a început să fie o ipoteză tot mai vehiculată. Pentru prima dată, ea a fost enunţată în anii 70 de inginerul italian Flavio Barbiero, în cartea sa intitulată „Civilizaţia de sub gheţuri”, în care propune un scenariu uluitor: rămăşiţele vechii civilizaţii atlantice se află îngropate sub gheaţa Antarctidei. Potrivit autorului, acum 10-12 mii de ani, acest tărâm avea un climat blând, cu temperaturi calde. În urma coliziunii Pământului cu un alt corp ceresc imens, planeta noastră a suferit o deplasare a axei de rotaţie, mutând continentul atlanţilor din zona temperată sudică dincolo de Cercul polar antarctic. Ca urmare a impactului devastator, civilizaţia atlanţilor a pierit, înghiţită de apele oceanelor. Dovezi în sprijinul acestei teorii au apărut şi în ultima perioadă, când, odată cu creşterea temperaturilor pe întreg globul, gheaţa de la Polul Sud a început să se topească uşor şi să dezvăluie forme ciudate de relief. Astfel, de sub aisberguri au început să iasă la iveală munţi cu o formă piramidală. Cadrele fotografice aeriene, apărute recent în presa internaţională au stârnit controverse şi au împărţit atât opinia publică, cât şi comunitatea oamenilor de ştiinţă, în două tabere. Unii sunt de părere că pantele muntelui sunt mult prea netede, de parcă ar fi fost şlefuite, prelucrate, alţii susţin că nu sunt decât forme de relief obişnuite, netezite poate doar de vânturile puternice.

Marea farsă a sfârşitului lumii

Urmaşii nedemni ai lui Noe

Conform Cărţii de căpătâi – Biblia, singurul care nu a dat greş în profeţia sa asupra finalului apocaliptic al lumii a fost Noe. După el, sute de pseudo-profeţi s-au aventurat în a anunţa, de fiecare dată greşit, data când lumea va înceta să mai existe.

Sfântul Ioan Evanghelistul, înainte de a părăsi această lume, a scris Apocalipsa, ultima carte din Noul testament, unde înfăţişează felul în care va dispărea omenirea. Data exactă însă nu a fost specificată, de aceea primii creştini au început să facă fel de fel de supoziţii în legătură cu a doua venire a lui Hristos. Se poate spune că aşa a început „afacerea” sfârşitului lumii. Neţinând cont de spusele apostolului Marcu „Cât despre ziua aceea sau ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii care sunt în cer, nici Fiul, ci numai Tatăl”, oamenii au pornit a se întrece în presupoziţii.

Trambitele Apocalipsei

În perioada creştinismului timpuriu, în secolul II, Montanus, a fost unul dintre primii care a încercat să ghicească data Apocalipsei. El a pretins că revelaţiile sale vin direct de la Duhul Sfânt şi a profetizat că sfârşitul lumii este aproape şi că Hristos se va coborî din ceruri în anul 156. Însă nimic din ceea ce a fost prezis, nu s-a adeverit, Montanus a fost declarat eretic şi condamnat la moarte.

Au mai trecut 500 de ani şi o nouă Apocalipsă a fost anunţată. Anul 666. Anul fiarei. Un an ideal pentru Apocalipsă. Doar că nici atunci nu s-a întâmplat nimic. Aşa că oamenii au decis să aştepte până în 999.

Proiectul Nemurirea

În ultimele decenii, conceptul de stopare a bătrâneţii s-a strecurat din paginile romanelor de ficţiune în proiectele unora dintre cele mai mari instituţii de cercetare din lume. Doar termenii s-au schimbat. Se vorbeşte despre „medicină regenerativă”, „bioinginerie medicală”, „gerontologie” mai mult decât despre „elixirul tinereţii veşnice”, ideea rămânând însă aceeaşi. Ca o consecinţă, mulţi dintre savanţii care s-au apropiat, poate periculos de mult de un rezultat biruitor, au murit sau au dispărut în cele mai stranii moduri

Corabia nemuritorilor

Recent, de pe o insulă din Oceanul Indian, un vas imens, luxos a plecat într-o croazieră enigmatică. A fost numit „Corabia nemuritorilor”. Preţul unei asemenea călătorii este fabulos. Se spune că doar aici, la bordul navei, oamenii de ştiinţă folosesc cele mai moderne tehnologii de întinerire, care vor ajunge în clinicile obişnuite în cel mai bun caz peste zece ani. De aceea, cei mai mari magnaţi ai lumii,  ajunşi la o vârstă înaintată, în dorinţa de a „păcăli” bătrâneţea ce se apropie ameninţător, se luptă să obţină un loc pe vasul nemuririi. Acesta este şi cazul celebrei văduve a regelui Fahd al Arabiei Saudite, Janan Harb, care mărturisea: „Este miraculos! Am avut norocul de a putea experimenta tratamente de ultimă generaţie de întinerire, iar rezultatele au fost uimitoare. Acum sunt convinsă că omenirea se poate lecui de bătrâneţe. Deşi am peste 60 de ani, nu îmi arăt deloc vârsta.”

Mitul tinereţii veşnice a existat dintotdeauna. Iar omul caută nemurirea încă de la începutul timpurilor, de când a fost alungat din Rai devenind o făptură pieritoare. De-a lungul istoriei, alchimişti, biologi, chimişti şi filosofi şi-au dedicat viaţa căutării „pietrei filozofale”, a elixirului „tinereţii fără bătrâneţe”. Potrivit concepţiei alchimiştilor, acest panaceu avea puterea de a vindeca orice boală şi de a oferi tinereţea eternă.

În secolul XXI, oamenii de ştiinţă din întreaga lume caută o soluţie care să rezolve cel puţin problema îmbătrânirii dacă nu se poate obţine încă secretul nemuririi. Se pare însă că aceste cercetări au fost mereu însoţite de evenimente dramatice. Mulţi dintre cei care au încercat să descopere formula elixirului vieţii şi chiar au fost aproape de victorie, au avut parte ei înşişi de o moarte neaşteptată. Ca şi cum o forţă nevăzută protejează cu străşnicie taina longevităţii.

Amiralii rusi avertizeaza: OZN-urile exista!

– Recent, Fortele Navale ale Federatiei Ruse au desecretizat “dosarul OZN”, ce contine marturii si rapoarte ale ofiterilor superiori rusi, referitoare la obiecte neidentificate si la baze misterioase, observate in adancurile oceanelor. Se apreciaza, totusi, ca informatiile date publicitatii reprezinta doar o parte din dosarul complet al documentelor detinute de autoritatile de la Kremlin –

Aprilie 2011 – Obiect neidentificat in largul coastelor Suediei

Pe data de 5 mai, anul acesta, unul din cele mai mari cotidiene ale Suediei, “Aftonbladet”, lansa o stire de ultima ora: “In apele teritoriale suedeze a fost observat un presupus submarin neidentificat”. Conform articolului, in dimineata zilei de 13 aprilie, Hanna Harge, o femeie ce locuia intr-o suburbie a Stockholmului, in timp ce isi plimba cainele pe tarmul golfului Baggensfjarden, a vazut pe suprafata apei ceva ce parea a fi un submarin ce se deplasa silentios. Ea a reusit sa fotografieze suspectul obiect plutitor si, imediat, i-a chemat si pe cei doi fii ai sai, pentru a fi martori la eveniment. Desi parea un submarin militar, intreaga familie a trait un sentiment straniu, de disconfort. “Era ca si cum am fi vazut un monstru”, declara Hanna Harge.

In aceeasi zi, a trimis imaginea autoritatilor militare suedeze si de atunci incidentul se investigheaza amanuntit. In scurt timp, Ministerul Apararii al Regatului suedez a emis un comunicat potrivit caruia fortele navale nu desfasurasera in acea dimineata nici un fel de manevre in golful Baggensfjarden din apele Marii Baltice. La resedinta Hannei Harge a fost trimisa o echipa de ofiteri ai Serviciului de Informatii al Marinei suedeze. Intreaga familie a fost intervievata ore in sir, iar tot evenimentul a fost reconstituit pas cu pas. Obiectul neidentificat avea o lungime de aproximativ 100 de metri si se deplasa cu o viteza intre 10 si 15 kilometri pe ora. Dupa strania intamplare, in presa internationala au aparut mai multe supozitii referitoare la originea obiectului neidentificat. S-au vehiculat ipoteze precum: submarin rusesc, monstrul “Nessie” sau obiect subacvatic neidentificat (OSN).