Despre

• Scriu pentru a mă simți vie

Se spune că scrisul este terapeutic. Această terapie însă nu se poate desfășura decât dacă există o greutate interioară, un neajuns deja conștientizat. Dincolo de pretențiile literare, încercarea de a scrie are ca scop un fel de reclădire a Sinelui, se vrea a fi un soi de pansament peste rana vanității, dar poate fi și începutul unei existențe duale.

Scrisul vine, poate, din nevoia de reconstrucție, din necesitatea de a-mi lua revanșa în fața realității, poate pentru a-i corija imperfecțiunile.

Și iată că scriu fel de fel de lucruri, mai importante sau, aparent, mai neînsemnate. În alte cuvinte, scriu, îmi dezvălui gândurile, strecurând pe alocuri îndoieli fundamentale, dar, mai presus de toate, exist. Dacă eu exist, înseamnă că și lumea există, iar eu tebuie să-mi limpezesc relația cu ea. Ar fi ideal să o „pun la punct” sau între virgule sau între ce semne de punctuație îmi sunt mai pe plac.

În loc de vin roșu, ciocolată sau alte euforice trecătoare, încerc să probez și terapia prin scris. Așadar, scriu numai pentru a mă simti, în sfârșit, vie!